Ce este epilepsia?

Epilepsia reprezintă starea patologică a creierului care permite apariţia unor crize de descărcări aberante în circuitele sale electrice. Crizele de epilepsie pot apărea la orice vârstă şi duc la modificări în mişcarea, comportamentul, senzaţiile, starea de conştienţă care durează de la câteva secunde la câteva minute la cei mai mulţi pacienţi. Epilepsia nu este o boală mintală sau o disfuncţie intelectuală.

Simptome în epilepsie

Deseori oamenii echivalează epilepsia cu convulsiile tonico-clonice, dar crizele epileptice pot produce şi altfel de semne clinice şi simptome; crizele se împart în două mari categorii, numite parţiale şi generalizate. Tabloul clinic variază de la convulsii evidente ale întregului corp şi starea de inconştienţă, până la un tremur discret a unui muşchi fin. Fiecare tip de criză epileptică are setul ei distinct de simptome şi semne.

Crizele generalizate tonico-clonice

În contrast cu crizele de tip absenţă, crizele tonico-clonice generalizate sunt evidente şi uşor de recunoscut. Aceste crize debutează de obicei cu contracţii tonice ale membrelor, urmate mai apoi de mişcări convulsive de tip clonic. Mulţi pacienţi cad din picioare sau din poziţia în care se aflau, îşi muşcă limba, buza sau interiorul obrajilor, ori pierd controlul asupra sfincterelor. Convulsiile durează de obicei până la trei minute, după care pacientul se simte confuz şi foarte obosit. Convulsiile cu durată de peste 5 minute sau repetarea lor fără o perioadă liberă reprezintă o urgenţă medicală şi trebuie apelat serviciul de urgenţă 112.

Epilepsia la copii

Unii copii cu boală epileptică se tratează complet în câţiva ani. 70-80% dintre copii pot să prevină crizele complet, sub tratament. Dacă aveţi un copil care face crize în ciuda tratamentului de fond anti-epileptic, informaţi mai întâi personalul şcolii astfel încât copilul să îşi desfăşoare activităţile zilnice în cât mai mare siguranţă.

Diagnostic: Imagistica cerebrală

CT sau RMN ajută medicul să identifice cauze certe de crize, cum ar fi o tumoră, cheaguri de sânge, inflamaţii sau alte cauze responsabile. Imaginile ajută medicul la planificarea tratamentului individual.

Precauții de siguranță la persoanele cu epilepsie

Sunt obligatorii! Persoanele care fac crize cu pierderea stării de conştienţă sau cu crize tonico-clonice recurente sunt considerate la mare risc. Expunerea la riscuri ca înotul, conducerea autovehiculelor, însoţirea copiilor, călătoriile pe munte, alpinism pot provoca răniri grave atât pacientului, cât şi celor din apropiere.

Tratament: Dieta Ketogenică

Cercetătorii au descoperit că o dietă ketogenică reduce sau chiar tratează crizele epileptice cel puţin o perioadă, la o parte dintre pacienţii copii şi în măsură mai redusă la pacienţii adulţi. Dieta conţine foarte multe grăsimi şi puţini carbohidraţi, este foarte strictă şi se începe de obicei în spital. A funcţionat foarte bine la copii la care tratamentul medicamentos nu a controlat crizele; uneori se asociază cu medicamente anti-epileptice.

Tratament: Chirurgia Epilepsiei

Pentru unii pacienţi care au crize cu punct de plecare focal bine delimitat, care nu răspund la tratament medicamentos, chirurgia epilepsiei poate fi o alternativă. Procedura constă în îndepărtarea unei zone din creier responsabile cu activitatea epileptică.

Tratament: Stimularea Nervoasă Vagală

Stimularea nervului vag este o procedură concepută pentru a preveni crizele epileptice, prin trimiterea unor impulsuri electrice regulate către creier prin nervul vag. După implantarea chirurgicală a unui generator de stimuli, semnalele transmise către creier pot reduce sau chiar elimina crizele, mai ales la pacienţii care nu răspuns satisfăcător la medicamente.

Crizele de tip absență

Crizele de tip absenţă produc un tablou de deconectare faţă de stimuli înconjurători; pacientul pare „absent din corpul lui” şi priveşte în gol pentru câteva secunde, după care reapare normal în discuţie fără să remarce incidentul. Debutul apare între 4 și 14 ani, iar mulţi dintre pacienţi au multe astfel de absențe pe zi. Pacienţii copii sau adulţi pot să aibă ani de zile astfel de crize până când cineva din anturaj să le remarce şi să recomande un consult la neurolog.

Crizele parțiale

În timp ce crizele tonico-clonice implică în întregime creierul, crizele parţiale implică maxim o jumătate din creier. Crizele parţiale pot fi simple ori complexe. Cele simple sunt generate de un focar singular cortical, cum ar fi dintr-o zonă motorie senzitivă sau asociativă. Simptomele sunt în legătură cu zonele implicate; spre exemplu, o criză în aria motorie va putea genera convulsii discrete la nivelul unui deget sau mioclonii ale întregului membru superior; o criză parțială într-o zonă senzitivă poate duce la apariţia unor halucinaţii olfactive sau auditive. Crizele parţiale complexe debutează în lobul frontal sau temporal, iar deseori implică alte zone ale creierului şi afectează în acest mod starea de conştienţă. Aceste crize pot duce de la obnubilare, confuzie, senzaţie de „visare” cu ochii deschişi, repetarea ilogică a unor fraze sau a unor cuvinte, crize de ras sau paroxisme de alte activităţi.

Cauza specifică a epilepsiei nu se cunoaşte pentru aproximativ jumătate dintre persoanele cu epilepsie (declaraţia Epilepsy Foundation). Există însă câteva stări patologice care sunt cauze ale epilepsiei:

  • modificări genetice
  • privarea de oxigen a creierului
  • accident vascular cerebral
  • infecţii ale creierului
  • modificări degenerative ale creierului

Diagnostic paraclinic: EEG

Diagnosticul epilepsiei începe cu o anamneza atentă şi cu examen clinic neurologic; o fişă de investigaţie a pacientului cu crize epileptice trebuie să cuprindă vârsta de debut, descrierea tipului de crize, istoricul acestora, prezenţa sau absenţa aurei, evoluţia sub tratament până în prezent. Confirmarea diagnosticului de epilepsie se face prin electroncefalografie (EEG). Imagistica cerebrală (CT, RMN) şi teste sanguine importante pentru încadrarea tipului de epilepsie în sindrom epileptic.

Complicațiile epilepsiei

Deşi majoritatea pacienţilor cu crize epileptice duc o viaţă normală şi rareori se rănesc din cauza crizelor, există o categorie de pacienţi – mai ales cei cu crize tonico-clonice generalizate – care au nevoie de măsuri de precauţie suplimentare: cască de protecţie pe cap, evitarea efectuării duşului sau băii singur etc. Precauţii speciale trebuie luate în legătură cu condusul autovehicolului, sarcina şi îngrijirea unui copil, participarea la activități sportive.

Tratament: Medicamente anti-epileptice

Medicamentele anti-epileptice sunt utilizate în prevenirea apariţiei de noi crize. Medicul curant va prescrie unul sau mai multe medicamente potrivite cât mai bine tipului de epilepsie pe care îl aveţi. Ajustarea dozelor se face în timp, cu atenţie la reacţiile adverse. Până la 70% dintre pacienţi vor deveni fără crize dacă îşi iau tratamentul cu regularitate şi au un regim de viaţă sănătos. Pentru unii pacienţi, medicamentele vor trebui luate toată viaţa. Sub nici o formă pacienţii nu trebuie să întrerupă medicaţia fără a se consulta cu medicul curant.

Doresc să mă programez la o consultație și doresc să completez fișa online a pacientului cu crize epileptice.

  • Adresă: Calea Unirii Nr. 90-92, Policlinica Top Med Buna Vestire
  • Telefon / Fax: 0251 524 078
  • Telefon: 0351 420 992 / 0785 255 810
  • E-mail: craiova@epilepsie-eeg.ro

Primul ajutor în caz de crize epileptice

Ce să nu faceți când sunteți martor unei crize epileptice!

  • Nu vă panicaţi şi să nu vă fie frică;
  • Nu introduceţi nimic în gura persoanei care face criză;
  • Nu limitaţi mişcările convulsive pentru că se pot produce fracturi;
  • Nu vă înghesuiţi în jurul persoanei care face criză;
  • Nu oferiţi apă, medicamente sau alimente pană ce persoana nu îşi revine total;
  • Nu încercaţi să restricţionaţi fizic persoana care face criză; protejaţi-o doar să nu se lovească;
  • Nu o mutaţi decât în situaţia în care se află in pericol;
  • Nu înţepaţi persoana în criză cu acul în deget pentru că o criză odată începută nu poate fi oprită din exterior.

Ce să faceți când sunteți martor unei crize epileptice!

  • Staţi cu persoana respectivă şi protejaţi-o să nu se lovească;
  • Cronometraţi durata crizei;
  • Îndepărtaţi tot ce este în jurul gâtului persoanei;
  • Aşezaţi persoana respectivă pe o parte, în poziţie de siguranţă;
  • După ce criza se termină, vorbiţi cu persoana respectivă până ce sunteţi convinşi că şi-a revenit complet;
  • Chemaţi ambulanţa dacă durata crizei e mai mare de 5 minute sau crizele se repetă fără pauză între ele.